Imediat cum am vazut aici anuntul turei mi-am spus ca trebuie sa merg cu voi, de mult timp imi doream sa vizitez domeniile Cuza si Sturzda.
Inainte de plecare am avut indoieli ca as putea tine ritmul cu voi pe un astfel de traseu. Mi-am facut bagajul cu mare grija pentru a-mi lua strictul necesar si de data aceasta chiar am reusit sa nu car lucruri inutile si sa am doar cele necesare in coburi.
Ziua 1: 100 km, 1000 m urcare, Iasi – Podu Iloaiei – Belcesti – Bals – Cucuteni – Ruginoasa – Farcasei – Han Trei Iazuri
Rescunosc ca mi-a fost teama de a pedala pe european dar am avut norocul de a merge in grup si de a prinde un trafic foarte lejer. Partea buna a campaniilor electorale este ca am gasit astfalt in locuri in care credeam ca vom avea doar pietris si pamant.
Dupa o pauza pe malul lacului Tanasa pornim spre Bals prin podgoriile Cotnari iar apoi spre Cucuteni .Aici am avut norocul ca paznicul care ne-a deschis muzeul sa fie pasionat de istoria locului si ne-a fost ghid. In acest fel am aflat ca aici s-a invetat roata inaintea chinezilor si sticla inaintea fenicienilor.
Pornim rapid spre Ruginoasa pentru a prinde deschis muzeul si reusim acest lucru chiar daca tandemul a facut pana pe spate.
Dupa ce vizitam muzeul, facem cateva poze de grup si pedalam rapid spre Hanul Trei Iazuri pentru a prinde bucataria deschisa altfel faceam foamea si setea pana a doua zi.
Mancarea a fost foarte buna iar cu totii ne-am bucurat de cioba/borsul fierbinte pe care l-am primit.
Dupa dus abia mi-am mai putut tine ochii deschisi si m-am bagat in pat cam cu toate hainele pe care le aveam deoarece era rece in camera…
Ziua 2: 90 km, 1300 m urcare, Han Trei Iazuri – Micleuseni – Butea- Handresti – Slobozia – Osoi – Madarjac – Voinesti – Iasi
Pe malul lacului peisajul era mirific la rasarit. Am avut inspiratia de a ma caza cu Laur in singura camera cu balcon si vedere spre lac.
Vizitam domeniul Sturdza iar apoi pornim cu chef de pedalat care dispare rapid din picioarele noastre.
Uh… efortul depus cu o zi inainte se resimte si astazi avem foarte putin asfalt de parcurs.
Nu stiu cum dar primele 2/3 din drum am avut impresia ca doar urc, urc si nu se mai termina urcarea.
Bucurie mare cand dupa un push bike adevarat am dat de racoarea padurii si dupa multe alte urcari in sfarsit am coborat spre Voinesti iar apoi fiecare spre casa.
Peisajele au fost minutate si variate: am traversate campuri de rapita si grau; paduri; sate ocolite de tehnologie; sate in care copii se uitau la noi ca la urs, ne zambeau si ne salutau; sate cu muzica de petrecere; turme de oi si vaci; am gasit astfalt bun unde nu ne asteptam; ne-am cunoscut mai bine trecutul; am avut ceata la plecare dar ne-am intors la apus cu soarele zambidu-ne. A fost frumos! Recomand oricui un astfel de traseu.
poze
Dragii mei, va multumesc!
PS: Inainte de plecare mi-am curatat cu atentie intreaga bicicleta pentru a o aduce acasa mult mai murdara decat a fost vreodata. Ce rost are sa o curat daca oricum o murdaresc?
Text si foto: Zeno Grigoras
