Rarau Radical Race – 2014

Inscrisa la concurs in ultimul moment, dar indecisa daca sa particip, am hotarat cu Andreea sa facem macar o excursie in Rarau, de vineri pana duminica, astfel ca, pe langa pedalat prin munti, sa facem galerie ciclistilor din Iasi  ce vor fi prezenti la prima editie a concursului de mtb RRR. Fiindca nu am reusit sa gasim un mijloc de transport, altul decat trenul, in care sa incapa si bicicletele noastre, am fost tare bucuroase cand am aflat ca Valer are doua locuri libere in masina, solidaritatea  bicilistilor din IasiBike fiind binecunoscuta.

Sculati cu noaptea in cap ca sa ajungem la timp la inscriere, am pornit din Iasi pe la 5.30, cu 3 biciclete in spatele masinii, spre marea aventura (daca am fi stiut ce ne asteapta…): Rarau  Radical Race.  Drumul a fost  fara probleme si iata-ne ajunsi in Campulung Moldovenesc, dupa un scurt popas in Vama, unde a ramas unul dintre pasageri, un psiholog  de a carui companie placuta ne-am bucurat, afland o multime de lucruri interesante.

Iata insa ca pe drum Andreea s-a decis sa participe  la concurs si cum eu achitasem deja taxa de inscriere,  ne-am asezat la rand impreuna cu Valer ca sa ne luam pachetul de start.  Timpul scurt ce ne-a mai ramas l-am petrecut incalzindu-ne, cineva avertizandu-ne ca urcarea incepe relativ repede si ca e lunga si abrupta.

Traseul lung, de 63 km, cu o urcare de peste 2400m, nu i-a speriat pe cei mai antrenati concurenti, iar traseul scurt, de doar 28 de km, cu o diferenta de nivel de peste 1000m (spun cei care au inregistrat cursa pe Strava).  s-a dovedit pentru unii mult mai greu decat se asteptau.

Stiam de la @Neo ca traseul scurt nu e usor, si el are ceva experienta in materie de concursuri, iar din descrierea lui @tonka si de pe bikemap am vazut ca ne asteaptau 3 urcari, asa ca, dupa prima confruntare cu spinarea abrupta a muntelui, am rasuflat oarecum usurata, mai ales ca a urmat o coborare frumoasa, dar curand o a doua etapa de urcare a aparut dupa cotitura. Bidonul cu apa s-a golit rapid, zmeura de pe marginea drumului era culeasa (de baietii de la HPM ), n-am mai gasit decat cateva bobite, noroc de brazii care ne-au tinut umbra pe mare parte din urcare.

In sfarsit, iata si primul punct de alimentare la care am avut surpriza sa aud strigand incurajator: „Hai Iordana!” . Era o veche cunostinta, Magda Crefelean, cu care am concurat la prima editie My Race si careia ii multumesc pentru hidratare si ochelarii imprumutati. A urmat inca o coborare, mai pe iarba, mai prin padure, intalnirea cu o concurenta ghinionista care a facut pana si nu avea cheie ca sa scoata roata, fiind nevoita sa caute una in satul apropiat .

Cei de la Crucea Rosie au fost foarte amabili, dandu-ne indicatii in ce directie trebuie sa mergem, desi, pe traseul scurt, marcajul a fost ireprosabil. Un nou punct de alimentare pe langa care am trecut fara oprire, apoi drumul prin balti pline cu apa, inca o mica urcare,  iarasi coborare pe pietris de data asta si, cand speram ca totul s-a terminat, am aflat de la un pusti localnic ca mai sunt ceva ‘denivelari’ pana la finish. Dupa hidratare si portia delicioasa de fasole cu costita, privind totul cu alti ochi, inclusiv rezultatele partiale afisate, am schimbat impresii cu ceilalti participanti, ne-am facut noi prieteni.  Andreea ne-a facut o mare surpriza: la primul ei concurs (a inceput sa pedaleze acum doi ani) si fara sa se antreneze, a reusit performanta de a se clasa a sasea la general feminin. Rezultat pe care speram sa il imbunatateasca la viitoarele concursuri.

Printre castigatori ar fi fost cu siguranta si Adrian Ciocan, sportiv in memoria caruia a fost organizat acest concurs.  Alex si-a pierdut viata in muntii Apuseni,  intr-un nefericit accident, cu doar cateva zile inainte de Rarau Radical Race, lasand in urma un copil de 10 ani si prieteni indurerati de disparitia sa mult prea timpurie.

Am participat la festivitatea de premiere, la care i-am aplaudat pe cei care au urcat pe podium, iesenii dominand fara echivoc intreg clasamentul, majoritatea medaliatilor fiind de la echipa HPM, carora li s-au alaturat fetele de la IasiBike, dar si participanti ‘independenti’, @error  ( Ionut Chircu) plecand cu doua trofee: locul I la general si premiul pentru cel mai bun catarator. Am aplaudat-o de asemenea pe Oana, singura concurenta care s-a incumetat sa parcurga traseul lung.

Dupa premiere ne-am strans bagajele si am pornit spre casa, cu satisfactia ca am avut o zi superba de inceput de toamna, am participat la un concurs frumos, la care ne dorim sa revenim si, de ce nu, la care speram sa obtinem rezultate mai bune.